Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane

Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane

Scris de

în

Infracțiunea prevăzută de art. 301 din Codul penal sancționează funcționarul public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, își folosește poziția pentru a obține un folos patrimonial pentru sine sau pentru persoane apropiate. Până în anul 2017, fapta purta denumirea marginală „Conflictul de interese”, preluată din art. 253¹ al Codului penal din 1969.

Evoluția reglementării

Prin Legea nr. 193/2017, art. 301 a fost modificat substanțial. Denumirea marginală a devenit „Folosirea funcției pentru favorizarea unor persoane”, iar sfera persoanelor favorizate a fost restrânsă. În forma anterioară, textul includea și persoanele cu care funcționarul se aflase „în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani” sau de la care beneficiase de foloase de orice natură. Anterior acestei modificări, prin Decizia nr. 603/2015, Curtea Constituțională constatase neconstituționalitatea sintagmei „raporturi comerciale” din cuprinsul art. 301 alin. (1).

Forma în vigoare a art. 301 alin. (1) este următoarea:

„Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act prin care s-a obținut un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani.”

Potrivit alin. (2), dispozițiile alin. (1) nu se aplică atunci când actul sau decizia privește emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative ori exercitarea unui drept recunoscut de lege sau îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.

Conflictul de interese administrativ și infracțiunea

Noțiunea de conflict de interese este definită, în plan administrativ, de art. 70 din Legea nr. 161/2003: situația în care persoana care exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor sale. Nu orice conflict de interese administrativ constituie însă infracțiune. Pentru existența infracțiunii trebuie întrunite cumulativ toate condițiile art. 301, inclusiv obținerea efectivă a unui folos patrimonial de către una dintre persoanele expres enumerate de lege.

Elementele infracțiunii

Obiectul juridic îl constituie relațiile sociale privind buna desfășurare a activității de serviciu, care presupune ca funcționarul public să acționeze imparțial și să nu își folosească atribuțiile în interes personal sau al familiei.

Subiectul activ este calificat: autor poate fi doar un funcționar public, în sensul art. 175 din Codul penal. Participația penală este posibilă sub forma instigării și a complicității; coautoratul presupune ca fiecare coautor să aibă calitatea de funcționar public și atribuții în legătură cu actul îndeplinit.

Latura obiectivă constă în îndeplinirea, de către funcționar, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a unui act prin care s-a obținut un folos patrimonial. Este o infracțiune de rezultat: în lipsa obținerii efective a folosului patrimonial, fapta nu este consumată.

Beneficiarii folosului sunt limitativ prevăzuți de lege: funcționarul însuși, soțul său, rudele și afinii până la gradul II inclusiv. Fiind o normă de incriminare, aceasta este de strictă interpretare, astfel că favorizarea altor persoane (de exemplu, a unui partener de viață fără căsătorie sau a unei rude de gradul III) nu se încadrează în art. 301 în forma actuală, chiar dacă poate atrage alte forme de răspundere.

Latura subiectivă: fapta se săvârșește cu intenție, directă sau indirectă. Funcționarul trebuie să cunoască faptul că actul pe care îl îndeplinește produce un folos patrimonial pentru una dintre persoanele prevăzute de lege.

Sancțiunea și prescripția

Pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică pe o perioadă de 3 ani. Termenul general de prescripție a răspunderii penale este, în acest caz, de 5 ani (art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen.) și curge de la data săvârșirii faptei.

În cauzele aflate pe rol trebuie analizată, în funcție de data faptei și de actele de procedură efectuate, incidența Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 privind întreruperea cursului prescripției, precum și a Deciziei ÎCCJ nr. 67/2022, care a stabilit că acestea pot fi aplicate ca lege penală mai favorabilă. Aplicarea concretă depinde de particularitățile fiecărui dosar, inclusiv de jurisprudența ulterioară a CJUE (cauza C-107/23 PPU, Lin), relevantă în cauzele care privesc interesele financiare ale Uniunii Europene.

Repere legislative

  • Codul penal, art. 154, art. 175, art. 301 (în forma modificată prin Legea nr. 193/2017);
  • Codul penal din 1969, art. 253¹;
  • Legea nr. 161/2003, Titlul IV, art. 70;
  • Curtea Constituțională, Decizia nr. 603/2015 (M. Of. nr. 845 din 13 noiembrie 2015).